DEBUT

Dormeai...

iar eu
te-am strigat din singurătatea literelor mele..
Prin liniștea pleoapelor tale
am clădit primul meu pod de cuvinte către tine.
Am unit m cu s - cât să-mi pot sprijini talpa dreaptă
și m-am întins cu buzele înspre O
suflând cu putere să-l atârn de glezna ta descoperită.
Ca să ajung la tine trebuie să fiu mult mai ușoară...
D-ul l-am răsucit cu spinarea-nspre căușul palmei stângi
să mă sprijine
iar cu mâna dreaptă am întors un i și l-am împuns adânc
sub unghia arătătorului
așteptând să se scurgă încet pe covor
celelalte litere...
ploaia tăia vene în sticla geamului.
în mine atârnă ultimele cheaguri
piciorul liber-stângul-
l-am întins către podeaua cleioasă
căutând cu degetul mare prin materia viscerală un A
-cel mai A-proape de tine-
și arcuind genunchiul
am sărit...

cu tâmpla îndesată în călcâie
și cu încheieturile împletite strâns
în cătușa Ovală a gleznei tale
am privit podeaua-

în urmă nu mai rămăsese niciun cuvânt
și mirosea infect a litere putrezite.