EKG: ---------------------------------------

Cândva, demult,

când eram zborul tău,

când îmi explicai „totul” prin cuvinte,

când libertatea-de-mine prelungea suspensia dintre secunde,

când mă doreai

cum vrea moartea un om și omul viața,

când mă încredințai

că atunci când s-ar alinia

secunda mea cu secunda ta

timpul ar suna încontinuu

iar liniștea s-ar așeza de tot între piepturile noastre,

când știam amândoi că moartea nu mai are glas,

Atunci mi-am omorât sufletul

Anti-HAIKU

Plantând mucuri de ţigară în pământul uns de ploaie:

lumânări de pomenire lăcrimând în biserici

- trupuri înfipte în apa morţilor -

NU

Trag aer în piept și mă ustură

inspir vată de sticlă și fumul tău de țigară

din fagurii cărnoși ai plămânilor

în verighete concentrice pe inelarul stâng.

Același decembrie pentru amândoi

deasupra burți de aer greu

împunse dezordonat de păianjeni

cu gămălia spre noi și vârful în lumină.

Ieri ți-am dat ultima batistă plină

cu resturi  mestecate de sârmă ghimpată

din gura mea

căscata între genunchii tăi

ca o scrumieră din os.

 

 

P.S.: “You Wouldn`t Kiss an Ashtray” – Anti-smoking campaign logo

 

 

 

E v e r m o r e

Memory of a perfect wedding...

T A T U A J

Din palma ta dreaptă

A crescut

Primul boboc de pe spatele meu-

Carmin-ca sângele închegat sub unghii

Când m-ai pălmuit întâia oară.

Din piele-mi crăpau atunci

Muguri și ciorchini

Și-n fiecare vertebră câte un keiki

Iar cerul crestat al limbii duhnea a mare și alge

Și a romanțuri ieftine.

Nu mai aveam nevoie de cuvinte

(împuns,  Oval,  corset,  tâmple,  mozaic, cătușe…).

Tămâioase sau infecte,

Au sfârșit toate sub covorul roșu al „debutului”.

Ne-am regăsit după ani

Mimând un  papier collé;

Mi-ai ferit cu degetele părul de pe spate

Ca să-ți admiri semnătura

Iar eu ți-am arătat dintr-o dată că ninge în sus

Și ai tresărit…

  

                                                                                               Happy Birthday, grandpa!

                         

DEBUT

Dormeai...

iar eu
te-am strigat din singurătatea literelor mele..
Prin liniștea pleoapelor tale
am clădit primul meu pod de cuvinte către tine.
Am unit m cu s - cât să-mi pot sprijini talpa dreaptă
și m-am întins cu buzele înspre O
suflând cu putere să-l atârn de glezna ta descoperită.
Ca să ajung la tine trebuie să fiu mult mai ușoară...
D-ul l-am răsucit cu spinarea-nspre căușul palmei stângi
să mă sprijine
iar cu mâna dreaptă am întors un i și l-am împuns adânc
sub unghia arătătorului
așteptând să se scurgă încet pe covor
celelalte litere...
ploaia tăia vene în sticla geamului.
în mine atârnă ultimele cheaguri
piciorul liber-stângul-
l-am întins către podeaua cleioasă
căutând cu degetul mare prin materia viscerală un A
-cel mai A-proape de tine-
și arcuind genunchiul
am sărit...

cu tâmpla îndesată în călcâie
și cu încheieturile împletite strâns
în cătușa Ovală a gleznei tale
am privit podeaua-

în urmă nu mai rămăsese niciun cuvânt
și mirosea infect a litere putrezite.